duminică, 3 mai 2009

JACQUES SI STAPANUL SAU DE MILAN KUNDERA -REGIZORUL MARCEL TOP

„Jacques şi stăpânul său”, o călătorie iniţiatică

* Autor: Florina Tecuceanu
* Data: 3 mai 2009
* 81 afişări
* Rank: 5,00 din 1 vot

*

Mărime text:
- + |
* Trimite unui prieten |
* Print

Piesa lui Milan Kundera, pusă în scenă la Teatrul Joint, de Marcel Ţop, se joacă într-un spaţiu original, între glamour şi industrial hall, la sala Silver Church.
(+) Click pentru a mări
Personajele sunt într-un voiaj nedeterminat în timp şi spaţiu
Publicitate
Textul „Jacques şi stăpânul său“, publicat în 1981 de Milan Kundera, este un omagiu adus lui Denis Diderot şi celebrului său anti-roman „Jacques fatalistul şi stăpânul său“, scris de filosoful şi scriitorul enciclopedist, între 1765 şi 1780. Piesa, singura scrisă de Kundera, reia elemente esenţiale din povestea originală a romanului, reînnoindu-i forma şi posibilitatea de a fi pus în scenă.

Începutul operei originale este un laitmotiv al variaţiei oferite de Kundera: „Cum s-au întâlnit? Din întâmplare, ca toată lumea. Cum se numeau ei? Dar ce contează? De unde veneau? Din locul cel mai apropiat. Încotro se îndreaptă? Oare se ştie unde merg? Ce spuneau? Stăpânul nu spune nimic. Jacques spune despre stăpânul că acesta zice că tot ce ni se întâmplă aici, jos, este scris acolo, Sus“. Jacques este vesel, stăpânul este mai înclinat spre meditaţie.

Unde mergem?
Spre ce ne îndreptăm?

Regizorul Marcel Ţop spune că a ales „Jacques şi stăpânul său“, pentru că tratează problema revoltei, a ireverenţiozităţii personaj-autor, om-Dumnezeu, stăpân-sclav, într-o manieră subtilă, în cheia ironiei şi cinismului specifice lui Kundera. „Am gândit spectacolul special pentru spaţiul de la Silver Church, un spaţiu interesant, în stil glamour.­ Pentru mine, spaţiul de joc este un personaj şi mi s-a întâmplat de multe ori să realizez un spectacol în funcţie de el.

Am construit un discurs într-o zonă între decadenţă şi luxuriant, între derizoriu şi glamour, despre arta de a povesti, despre relaţiile dintre oameni, într-o piesă foarte contemporană, în sensul că este un bâlci-hipermarket­ al deşertăciunilor“, declară regizorul. Toţi avem aceleaşi întrebări, ca şi cei doi aventurieri din piesă care pleacă într-un voiaj nedeterminat în timp şi spaţiu: care-i sensul vieţii noastre? Unde ne ducem? În jurul acestor interogaţii retorice se învârte logica piesei. „Jacques, mi-e teamă să ştiu unde ne duce drumul“, răspunde unul dintre personaje.

Călătorie spre voluptatea morţii

Timp de trei acte, cei doi trec prin experienţe mai mult sau mai puţin iniţiatice, iar la final sunt un Don Quijote şi un Sancho Panza bătrâni, care chiar nu ştiu unde îi duce drumul. Tema iniţială, călătoria, se diluează pe parcurs, iar spectatorul îşi va da seama că este doar un pretext pentru mărturii şi confesiuni despre viaţă, în special despre dragoste.

Şi Jacques şi stăpânul lui iubesc femeile şi plăcerile vieţii, dar, în final, îşi vor găsi plăcerea în moarte. Singura consolare pe care o au aceşti­ călători iniţiatici este că, la capătul călătoriei - nu şi al drumului - se întâlnesc cu voluptatea morţii. „Jacques şi stăpânul său“ este un spectacol anarhic, liber şi atemporal, o fantezie pe un roman scris în urmă cu peste două secole de Denis Diderot şi reactualizat cu ironie şi umor de scriitorul Milan Kundera. Diderot, care nu şi-a propus să facă în cartea lui un tratat filosofic, profită de text pentru a include propria sa viziune despre lume. O lume de acum câteva secole, cu aceleaşi întrebări valabile şi astăzi, ca şi în urmă cu sute de ani!

Distribuţia: Toma Dănilă, Aaron Istodor, Diana Kavallioti, Raluca Gheorghiu, Iulian Glitza. Spectacolul se joacă la Silver Church, Str.Plevnei nr. 61, Casa de Cultură a Studenţilor „Grigore Preoteasa“ din Bucureşti (rezervari@teatruljoint.ro sau prin sms la 0746.23.23.01).
Taguri: teatru | unde-mergem | milan-kundera