regizor marcel top-cronica Dumnezeul de a doua zi -T de comedie 2008

"Dumnezeul de a doua zi", Bleont din prima


Ivana Vlad
Un coup de foudre intre o gravida "bine f.... si proaspat parasita" si un tanar oarecare in pragul varstei critice de 30 de ani, care se lupta demn cu panseurile erotomane pe care i le provoaca buricul ei gol zarit intr-o zi torida de vara printre asfalturile dambovitene, iata o felie de amor de pe planeta Romanica, derulat printre caderile de calciu si crizele de nimfomanie ale mamei ei, bataile de strada cu diferiti "lipscanezi, rahovenezi sau ferentarezi" ale tatalui lui, infocat suporter rapidist, si propria metafizica de alcov a eroului. In recenta premiera "Dumnezeul de a doua zi" de la Comedie, tanarul regizor Marcel Top isi expune inca de la inceput pariul estetic si implicit videoclipul celor de la Travka, ce ne plonjeaza direct in atmosfera sordida a iubirilor morbid-suprarealiste din cartierele metropolei bucurestene in anul de gratie 2008: "Exista momente cand toate/Din capul tau te tin departe de tine/Departe de insule, de poze, de fumat/De ministerul extern.../Departe de simt, de sex, de ruj/De moc, de sarut, albastru Beirut/Urban violent, urban violent/Mii de ganduri pe secunda/O suta de mile prin gand/Singuratate, antivirus, din gand in gand", iar concluzia este chiar premisa spectacolului: "Am nevoie de o clipa de intimitate...". Tot in stil intimist este construit si spectacolul lui Top, care isi pune cei doi eroi sa prezinte fiecare, dintre scaunele goale ale unei reprezentatii a "vietii ca teatru" si printr-un joc care se intersecteaza rar si doar din intamplare, propria varianta a unei iubiri ratate din lipsa de intimitate si poate, de ce nu, si din lipsa de intelegere a unui Dumnezeu accesibil romanilor doar la second-hand si, deducem, neasumat nu chiar din lipsa de intimitate, ci din lipsa de intelegere a aproapelui. Textul lui Mimi Branescu are momente bune de umor viu si spontan si te tine in priza, insa pare scris el insusi pe drumul dinspre baie spre bucatarie sau viceversa al unei locuinte-vagon dintr-un cartier bucurestean (context in care e greu sa nu incerci sa te gandesti cum sunau celelalte texte inscrise in concursul Comedia tine la tineri din 2006, pe care acest text l-a castigat). Din lipsa de solutii dramaturgice, Mimi Branescu recurge la imanentul Dumnezeu. Pe cale de consecinta, dupa ce tinerii indragostiti scapa de intrusii materni si paterni din confortul precar al iubirii lor vrand-nevrand semi-platonice, ne trezim catapultati cu mult haz in mijlocul unei nunti in cer cu lautari ferentanezi, lacrimi sincere si manele concrete. Delia Seceleanu este de nerecunoscut dupa performantele de la Comedie, "Revizorul" si mai ales "Poiana boilor", actrita are un joc artificios si neconvingator. In schimb, Claudiu Bleont face toti banii, si regizorul Marcel Top are meritul de a-l fi redescoperit pe acest actor mare altadata, care de ani buni se complacea intr-un altfel sincer cabotinism. Se pare ca actorul si-a redescoperit Dumnezeul din vremurile lui bune, iar spectatorii de la Comedie au sansa sa guste un Bleont de un haz nebun, inventiv, expresiv si nuantat. Astfel, un text inegal este salvat de un actor autentic si o regie care stie sa dea sens golurilor epice. Desi nu te pune pe (prea multe) ganduri, spectacolul de la Comedie suna "ca-n viata", te binedispune si are premisele unui succes de public considerabil.

Luni 11.02.2008